Follow us on...
 
 
 

Login

User Name/E-mail:

Parola:





 
 
 
 
 

Parteneri

 
 
 
 
 

Cautare



advanced search
 
 
 

Istoria CITROEN - Mostenirea

 

Angrenaje si munitie (1913-1918)



Sansa invartea rotile cu mare viteza. Deja in 1913, primele semne ale razboiului se faceau auzite din orizont. Iar afacerea lui Citroen devine un bun strategic de valoare. Cand razboiul a inceput, Andre, un capitan in rezerva s-a indreptat spre campul de lupta , facand parte din regimental artileriei, echipat cu faimosul tun frantuzesc de atac de 57 mm.

Dar revenirea in armata nu l-a oprit la crearea unor noi idei marete si rezolvarea unor probleme de inginerie. Experienta precedenta cu Mors i-au aratat ca producerea in masa putea fi aplicata atat masinilor cat si sistemelor de angrenaj dar si altor lucruri care se produceau in numar mic sau chiar f mic. Citroen stia tot atatea lucruri ca orice om din Franta, cum sa transformi o piesa si sa o produci in milioane de bucati si a inceput sa se gandeasca la ceva mai practic, mai folositor pe campul de lupta din 1914: cartuse.

Imediat dupa venirea lui Citroen pe campul de lupta, unitatea in care se afla el a suferit o puternica lovitura din partea artileriei inamici, datorita lipsei de munitie adecvate. Cu un sistem bine pus la punct el era convins ca putea creste puterea fortei armatei. A facut un raport aratand cum va realiza cartuse de 75 de mm in fiecare zi, folosind acelasi princpiu pe care il folosise la firma sa.

Prin intermediul colegului sau de scoala Albert Thomas, raportul lui Citroen a ajuns pe masa Sefului Armatei si Artileriei, generalul Baquet, a caruia reactie a fost spectaculara.
Andre Citroen a parasit armata atat de repede incat picioarele sale de abia atinsesera pamantul. I s-a spus sa plece si sa-si puna in aplicare ideile. Alaturi de entuziasmul sau cat si de ajutorul Ministerului Armamentului, a cumparat de 30 de hectare de pamant aflat in paragina la Quai de Javel in Paris, unde el a organizat un imens complex, incluzand atat linii de fabricatie, cantina si clinici pt mai bine de 12.000 de muncitori.

Citroen era pus in situatia de a organiza ideile sale alaturi cu verificarea beneficilor lucratorilor precum si producerea in masa, iar aceasta formula a fost una castigatoare. Dupa amploarea razboiului, fabrica Javel producea mai mult de 35.000 de mii de cartuse in fiecare zi, iar alte fabrici produceau 20.000 de cartuse pe zi conduse tot sub supravegherea lui Citroen.

Dar dupa numai 3 ani de productie masiva, razboiul se pregatea sa-si dea ultima suflare iar o data cu el si munitia. Citroen devine astfel un mare mostenitor al unei fabrici imense cu toate uneltele si echipamentele necesare fabricarii de inalta precizie. Ce putea face cu ele? De abia acum experienta traita cu Mors a inceput sa joace un rol important in gandirea sa. Ce facuse pentru Mors cu atata success, putea creea si acuma in propria lui fabrica. Dar nu era un entuziast, iar design-ul masinii era un mister pentru el.

Automobilele era inca foarte scumpe, asamblate de mana si doar pentru cei bogati, iar Citroen stia ca acest lucru nu este bun.
Ca si Ford in America, Austin in Anglia, Porsche in Germania, el stia ca viitorul masinii va fi fabricarea pentru oamenii din clasa de mijloc, decat pentru aristocrati. Sansa a facut sa aiba loc o intalnire cu Henry Ford si imediat cei doi si-au dat seama ca vorbesc aceiasi limba. Banuielile lui Citroen deveanu acuma o certitudine si a inceput sa caute un design care ii va indeplinii asteptarile.

Pentru Andre Citroen inca nu exista o dragoste profunda pentru masini. Atitudinea lui era mai degraba a unui om la moda, un om de afaceri practic. Aici, el stia sigur ca va fi noua cheie a succesului cu vinderea masinilor in masa si stia ca el este cheia realizarii acestui fapt. Asa ca a privit din unghiul unui expert in productia in masa, aprecind robustetea, simplicitatea, si usurinta asamablarii si nu design-ul sofisticat cu performante uluitoare.