Fun

[catalin4u24]

http://www.buzzfeed.com/daves4/why-goin ... te-of-time

Numai pisica aia grasa e vinovata

[Rica]

Nu ma, banda face multe victime

[DjAndr3w]

[youtube]https://www.youtube.com/watch?v=96Qi5pr6z54[/youtube]

[Vladone]

25 de CLISEE pe care le regasesti in filmele americane:

1. Apartamentele mari, etajate, din New York, au o chirie convenabila pentru oricine, fie el somer sau director.
2. Cel putin unul din doi gemeni identici este diabolic.
3. Daca trebuie sa dezamorsezi o bomba nu ai de ce sa-ti faci griji,intotdeauna vei alege corect firul care trebuie taiat.
4. Mai toate computerele laptop sunt suficient de puternice pentru a patrunde in sistemul de comunicatii al oricarei civilizatii extraterestre invadatoare.
5. Nu conteaza daca intr-o lupta martiala numarul adversarilor este foarte mare: inamicii tai vor astepta rabdatori sa te atace unul cate unul, dansand in jurul tau intr-o maniera amenintatoare, pana cand ii faci knock-out pe cei dinainte.
6. Cand stingi lumina pentru a te duce la culcare, tot ce se afla in dormitorul tau se vede perfect, numai ca intr-o usoara penumbra.
7. Daca esti blonda si draguta, este foarte probabil sa ajungi expert mondial in fisiune nucleara la varsta de 22 de ani.
8. Politistii cinstiti si muncitori sunt in mod traditional impuscati cu trei zile inainte de pensionare.
9. Decat sa risipeasca gloantele, megalomaniacii prefera sa-si ucida adversarii pe care-i prind folosind masinarii complicate, care cuprind rachete, sisteme electronice, gaze mortale, lasere sau rechini mancatori de oameni, ce le ofera prizonierilor cam 20 de minute pentru a evada.
10. Toate paturile au cearsafuri speciale, probabil in forma de L, care ajung pana la subratul femeii care doarme, dar depasesc numai cu putin coapsele barbatului de langa ea.
11. Toate pungile cu cumparaturi contin cel putin o paine-bagheta.
12. Este foarte usor pentru oricine sa piloteze un avion, pana la aterizare, urmand instructiunile cuiva din turnul de control.
13. O data pus pe buze, rujul nu mai dispare de acolo, orice ai face, inclusiv scufundari submarine.
14. Cel mai probabil vei supravietui unei batalii, dar numai daca nu faci greseala sa arati inainte cuiva fotografia iubitei care te asteapta acasa.
15. Daca vrei se te dai drept ofiter german sau rus, nu-i nevoie sa stii limbi straine, este suficient un accent potrivit.
16. Turnul Eiffel se vede pe orice fereastra din Paris.
17. Un barbat nu va arata nici un semn de durere in cursul celor mai feroce lupte, dar se va crispa cu totul cand o femeie incearca sa-i curete zgarieturile.
18. Daca undeva se vede un panou de sticla, mai devreme sau mai tarziu cineva va trece prin el.
19. Daca locuiesc intr-o casa bantuita, femeile vor iesi - dar numai in cele mai transparente desuuri - sa vada ce este cu sunetele ciudate pe care le aud.
20. Un computer pe care trebuie sa deschizi un fisier nu va avea cursor, dar va spune intotdeauna: "Insert password".
21. Cand conduci pe un drum perfect drept este intotdeauna necesar sa rotesti voiniceste de volan in stanga si in dreapta la fiecare cateva momente.
22. Toate bombele au un ceas electronic cu cifre mari si rosii, pentru a sti exact cat mai este pana la explozie.
23. Un detectiv poate rezolva un caz numai dupa ce a fost suspendat.
24. Daca te hotarasti sa dansezi pe strada, toti cei pe care ii vei intalni vor cunoaste perfect pasii.
25. Cand sunt singuri, toti ofiterii straini prefera sa vorbeasca unul cu altul in engleza.

[titi2013]

25 de CLISEE pe care le regasesti in filmele americane:

1. Apartamentele mari, etajate, din New York, au o chirie convenabila pentru oricine, fie el somer sau director.
2. Cel putin unul din doi gemeni identici este diabolic.
3. Daca trebuie sa dezamorsezi o bomba nu ai de ce sa-ti faci griji,intotdeauna vei alege corect firul care trebuie taiat.
4. Mai toate computerele laptop sunt suficient de puternice pentru a patrunde in sistemul de comunicatii al oricarei civilizatii extraterestre invadatoare.
5. Nu conteaza daca intr-o lupta martiala numarul adversarilor este foarte mare: inamicii tai vor astepta rabdatori sa te atace unul cate unul, dansand in jurul tau intr-o maniera amenintatoare, pana cand ii faci knock-out pe cei dinainte.
6. Cand stingi lumina pentru a te duce la culcare, tot ce se afla in dormitorul tau se vede perfect, numai ca intr-o usoara penumbra.
7. Daca esti blonda si draguta, este foarte probabil sa ajungi expert mondial in fisiune nucleara la varsta de 22 de ani.
8. Politistii cinstiti si muncitori sunt in mod traditional impuscati cu trei zile inainte de pensionare.
9. Decat sa risipeasca gloantele, megalomaniacii prefera sa-si ucida adversarii pe care-i prind folosind masinarii complicate, care cuprind rachete, sisteme electronice, gaze mortale, lasere sau rechini mancatori de oameni, ce le ofera prizonierilor cam 20 de minute pentru a evada.
10. Toate paturile au cearsafuri speciale, probabil in forma de L, care ajung pana la subratul femeii care doarme, dar depasesc numai cu putin coapsele barbatului de langa ea.
11. Toate pungile cu cumparaturi contin cel putin o paine-bagheta.
12. Este foarte usor pentru oricine sa piloteze un avion, pana la aterizare, urmand instructiunile cuiva din turnul de control.
13. O data pus pe buze, rujul nu mai dispare de acolo, orice ai face, inclusiv scufundari submarine.
14. Cel mai probabil vei supravietui unei batalii, dar numai daca nu faci greseala sa arati inainte cuiva fotografia iubitei care te asteapta acasa.
15. Daca vrei se te dai drept ofiter german sau rus, nu-i nevoie sa stii limbi straine, este suficient un accent potrivit.
16. Turnul Eiffel se vede pe orice fereastra din Paris.
17. Un barbat nu va arata nici un semn de durere in cursul celor mai feroce lupte, dar se va crispa cu totul cand o femeie incearca sa-i curete zgarieturile.
18. Daca undeva se vede un panou de sticla, mai devreme sau mai tarziu cineva va trece prin el.
19. Daca locuiesc intr-o casa bantuita, femeile vor iesi - dar numai in cele mai transparente desuuri - sa vada ce este cu sunetele ciudate pe care le aud.
20. Un computer pe care trebuie sa deschizi un fisier nu va avea cursor, dar va spune intotdeauna: "Insert password".
21. Cand conduci pe un drum perfect drept este intotdeauna necesar sa rotesti voiniceste de volan in stanga si in dreapta la fiecare cateva momente.
22. Toate bombele au un ceas electronic cu cifre mari si rosii, pentru a sti exact cat mai este pana la explozie.
23. Un detectiv poate rezolva un caz numai dupa ce a fost suspendat.
24. Daca te hotarasti sa dansezi pe strada, toti cei pe care ii vei intalni vor cunoaste perfect pasii.
25. Cand sunt singuri, toti ofiterii straini prefera sa vorbeasca unul cu altul in engleza.

)
sa spunem si ca in rolurile cu gemeni este de fapt aceeasi persoana?

[mituc]

http://www.dailyfailcenter.com/82682" onclick="window.open(this.href);return false;

[mituc]

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=p84PXs8l2Fo[/youtube]

[Tomita]

http://edition.cnn.com/2013/08/12/sport ... ?hpt=hp_c5" onclick="window.open(this.href);return false;
Lectia de azi:
Functionarea motoarelor conform CNN

[commandorsteel]

ptr cei carora le place "berea" radler
http://www.timesnewroman.ro/life-death/ ... e-tampoane

[DjAndr3w]

Nu mai fi răutăcios Stefan ca noi bem radler ca nu are mult alcool si se poate conduce si dups...2...3...5...10 beri:-))

[commandorsteel]

bai... ce repede v-ati prins

[mituc]

http://securityreactions.tumblr.com/pos ... e-wifi-off" onclick="window.open(this.href);return false;

[commandorsteel]

http://www.kmkz.ro/de_ras/texte/a-aparu ... curesteni/

[commandorsteel]

http://www.kmkz.ro/de_ras/poze-de_ras/i ... utostrada/

[navzar_x]

e cam lungut dar merita

M-am căsătorit cu Rebeca într-o sâmbătă de noiembrie. Cununia civilă. Era frig, ploua cu ură, mocănește, bătea vântul ca pe Ceahlău în zilele câinoase. Bacovia e mic copil!

Îmi era teamă ca nu cumva soția mea să facă vreo prostie, mă uitam în toate părțile ca un urmărit general. Toți invitații noștri parcă veniseră de la săpat tranșee, căscau întruna, gata să adoarmă în picioare, picoteau, erau neatenți. Mai târziu s-au înfierbântat.

Ah, Rebeca mea a fost cea mai frumoasă mireasă! Știu, mulți dintre voi nu veți crede, mai ales dacă ați citit prima parte a poveștii mele, dar vă asigur, cu mâna la suflet, că așa a fost.

În ziua nunții nu a avut nicio zgaibă pe obraz, toate genele erau la locul lor (îi crescuseră între timp, că și le pârlise până la rădăcină) iar părul ei superb era aproape normal. Zic aproape, pentru că, prin august, de ziua ei, a pățit o nenorocire. Avea nevoie de borcanul cu prenadez care fusese pus de mine în cămară, pe un raft înalt, unde ea nu prea ajungea. Vroia să lipească un cuib, nu de cuci, ci de vrăbii, care locuiau pe balcon, la noi. Cică trebuia refăcut. S-a întins cu mâinile până sus, la raft. Dar nu știu cum a atins borcanul, care avea capacul într-o rână, și și-a trântit lipiciul în cap. Imaginați-vă, doar. Era toată plină de prenadez, pe păr, pe gât, i se prelinsese și-ntre țâțe, săraca de ea! Eu nu eram acasă și când m-am întors…prăpăd! Catastrofa de la Cernobâl! Era să leșin când am văzut-o. Plângea ca proasta și trăgea cu disperare de părul ăla… Rebeca arăta oribil, i se înțepeniseră suvițele, erau ca lemnele, ziceai că fusese băgată la 220. Avea paișpe măciuci în cap! O durea pielea care era arsă pe alocuri și se jupuia.

-Rebeca, tu ești normală, fata mea? În octombrie avem nunta, cum bașcheții mei o să apari așa? Te-am păzit atâtea luni ca pe sfintele moaște, ca să nu te șmenuiești pe față, să fii și tu o mireasă normală și să nu bufnească invitații în râs când te-or vedea. Și tu? Aaaaaaaaaaaaah! Ce m-am chinuit cu ea, nu vă mai spun, că lungesc povestea și vă plictisiți. I-am tuns, până la piele, o bucată de păr. Pe stradă și la școală, unde avea cursuri cu elevii de clasa a cincea, nu putea apărea în halul ăla, arăta ca un punker beat care a dormit în șanț. Trosnea părul ca paiele când încercam să-l adun și să i-l strâng în palmă. În fine, am reușit să-i curăț firele bune și să i le înfășor peste chelie. Cu timpul, au mai crescut, dar nu suficient. Am fost nevoiți să amânăm căsătoria o lună.

Oof, și a venit și ziua aia. A coafat-o Estera, vară-sa de la Clondiru, artist plastic, face statuete din hârtie, tămâie și frunze uscate, o altă nebună, parcă ar fi fost făcute de aceeași mamă! I-a sculat ciuful în creștet, l-a îmbârligat pe niște sârme complicate („ei, dacă tot e țeapăn, măcar să ne distrăm!”), ziceai că-i art nouveau, pe cuvântul meu. Când Rebeca întorcea capul spre dreapta se auzea: vâjjjjjjjjj, când îl întorcea spre stânga: hâjjjjjjjjj.

Până la restaurant, nevastă-mea a fost bine, n-a dărâmat decât trei scaune de pe holul Casei Casătoriilor, s-a împiedicat de trei ori de același prag, și-a pierdut verigheta, l-a îmbrâncit pe Naie, fotograful, și ăla și-a spart TL-ul de la Cannon (încă plătesc la el!), a scăpat buchetele de flori pe jos, și-a dat pe piept juma de sticlă de șampanie, a rupt o clanță de la WC (s-a dus la pipi de șase ori până ne-a venit rândul la Ofițerul stării civile) și-a scăpat celularul în WC). Chestii mărunte…

Când am trecut pe sub flori, Rebeca dârdâia de frig, că era udă pe piept și uitase să-și pună un sutien ca femeile. Avea o cămașă albă, direct pe piele. I se vedeau țâțele vinete și mici ca niște scoici, iar mie îmi venea să urlu ca lupii iarna, în pustiu. Invitații râdeau să se spargă, mă uitam la ei și nu-mi venea să cred, colegii mei se țineau de burtă, erau roșii la față, filmau ca maniacii orice mișcare de-a Rebecăi (hă, hă, să ne uităm când vom fi triști!), aveau lacrimi în ochi, dar nu de emoție, neee, ci de la atâtea hohote, frate!

Apoi, rudele și toți cei de față, bâțâindu-se de râs, au aruncat cu …orez în noi. Pentru noroc. Nu știu cum s-a nimerit că mie mi-au dat fix în ochi, iar Rebecăi i-au intrat câteva boabe pe gât. Era cu gura deschisă, fata, se bucura, că avea și de ce!!! Dumnezeule draguț și milostiv! Gata să-mi moară nevasta sufocată! A belit ochii ca melcul, n-avea aer, dădea din mânuțe. Odată s-a înmuiat…

-Lua-v-ar boala cu orezul vostru!

-E de calitate, domnule Paul, e Uncle Ben`s, a hârâit intelectual directoarea școlii unde predă Rebeca.

Am privit-o urât și am lătrat ținându-mă cu o mână de un ochi:

-Ajutor! Moare! Un doctor, un doctoooor.

Din fericire, a apărut un medic ambulanțier, era și el la o nuntă, dar la una normală nu ca a mea! A luat-o ăla pe la spate (nu vă gândiți la porcării, e doar o manevră!) a zguduit-o, îi bălăngănea capul cu tot cu art nouveaul din creștet, colegii mei filmau ca dracii și se chinuiau să fie cât de cât serioși. Sfinte Pafnutie! După ce a vomitat în jet peste câțiva invitați mai curioși, Rebecuța și-a revenit. Era ca o panseluță de Parma abia udată. A clipit, s-a șters la guriță cu mâneca și…am plecat spre restaurant.

Vă dați seama cum eram eu? Turbat, tremuram tot, mă gândeam la mama, Dumnezeu s-o odihnească, mare dreptate a avut, săraca. Bine că n-a fost și ea la starea civilă, ca mai murea încă o dată!

La masă, nu mai aveam chef de nimic, nici de mâncare, nici de băutură, nici de dans. Rebeca însă…

-Mai pune-mi și mie niște vin, Paule!

-O să te îmbeți, știi bine că nu ții la băutură!, îi șopteam tulburat rău la cap.

-Ete scârț! O dată mă mărit și eu, am voie…

-Da, dar…

-TOARNĂ!

I-am turnat, dar numai eu știam…

În zece minute, soția mea s-a trotilat cumplit. Dansa ca fetițele de trei ani, făcea gimnastică, flotări, sărea într-un picior, striga cucuriguuuu, cânta ca cucu… Când a vrut să facă podul de sus am oprit-o. Exagera!

Mă uitam în jurul meu. Eram singurul care NU mă distram, toți erau fericiți și beți, inclusiv picolii care ne serveau, râdeau și ăia, lingeau alcool din paharele din care nu băuse nimeni. Aveam impresia că urmăresc un film tâmpit la televizor, mă ciupeam de braț ca să văd că e adevărat sau nu. Era real.

Aveam și o orchestră. Minunată, până nu s-au îmbătat și membrii ei. Era o demență totală. Colegii mei se dezbrăcaseră de sacouri, aruncau cu cravatele în sus, unii făceau streptease pe muzica lui Joe Cocker, alții se jucau de-a taurul în arenă, (nu vedeam prea bine cine e animalul!). Tanti Maia adormise cu capul pe masă, vărul Sebi se plictisise și-și tăia, ordonat, unghiile din care construia apoi palate, tatăl meu se certa cu frate-su pe un pogon de pământ din Otopeni, iar Estera, verișoara Rebecăi, îi explica lui nea Țuțu, șoferul nostru de la firmă, cum devine treaba cu tendințele trecerii spre modernism și mișcările artistice cunoscute sub numele de „Jugendstil”. Nea Țuțu, bietul, care abia silabisea câteva titluri din Click și Libertatea, dădea din cap, cuminte, și se minuna cu ochii înfipți între țâțele mișto și pistruiate ale nebunei de artiste. Sanchi, el înțelegea tot, îi și știa pe jugendstiliștii ăia, cum naiba! A jucat table cu ei în parcul Moghioroș.

Muzicanții cântau blues-uri și Rebeca m-a invitat la un dans. Era atât de beată, încât nici nu mai știa că eu eram eu, mă confunda cu Keanu Reeves și, când am tras-o mai tare de mână mi-a cârpit o palmă:

-Dobitocule, vrei să te spun soțului meu?

Era aproape miezul nopții. Mi se făcuse și mie frig. Aș fi vrut să dorm, dar…

-Casă de piatră!, urla beat, Mircea, cel mai bun prieten al meu.

-Și copii la fel, se auzea de undeva.

Bestiile!

Am închis ochiul sănătos, – ăla în care mă izbise orezul încă era roșu și lăcrima, – și am încercat să mă calmez. Îmi venea să plâng. Am numărat până la opt. Orchestra cânta, pusă de nu știu cine, „Trăiască Regele”.

Și odată am auzit: oleeeeeeeeeeeeeee!, iar masa, cu tot cu farfurii s-a zguduit profund, paharele cu băuturi s-au răsturnat, florile, lumânările… Foooc! Fața de masă s-a aprins. Repede, într-o fracțiune de secundă, o arătare mică și roșie la față (am aflat mai târziu că era chiar nevastă-mea, cine alta?) a luat un pahar plin cu ceva și zbbbbrrr, l-a aruncat peste flacără. Care s-a înalțat în vâlvătăi până-n tavan. Era votcă.

Aaaaaaaaaaaaaaaaaa, urlau invitații, unii dezbrăcați la bustul gol, alții mahmuri. Muzicanții fugeau cu instrumentele, angajații restaurantului țipau să chemăm Pompierii. Noroc cu nea Țuțu, că a avut stăpânire de sine și a înșfăcat un stingător. A tras cu el peste mese, de ziceai că mânuiește un kalașnicov. A stins el micul incendiu, să-i dea Dumnezeu sănătate. Oalele sparte și deranjul le-am plătit eu, ca de obicei. Eram plin de spumă, trist, fără pantofi și fără cravată. Mi-am luat nevasta în spinare și-am plecat acsă. Invitații au rămas acolo, încă nu se săturaseră de bârfit și de râs.

Și azi, după cinci ani de la nuntă, colegii mei se hlizesc când mă întâlnesc cu ei. Au făcut DVD-uri cu balamucul de la restaurant și le folosesc pe post de tratament când au depresii.

Rebeca e bine, i-a crescut părul, e din nou lung. În casă nu mai ținem prenadez, aracet, superglue și nici Pelicanol. Nimic. N-o las să facă mâncare și n-o iau la cumpărături. Încă o iubesc.

Dar mă gândesc cu groază cum va arăta copilul nostru, și cam la ce o să mă aștept și din partea lui…Dacă o să semene cu mă-sa, o să-mi iau câmpii. Să nu ziceți că nu v-am zis!